Pe Titanicul AI, tu ce faci: cânți sau urci în barcă?

Un violonist stă pe chei în fața unui vas de croazieră luminat, iar alături se văd bărcile de salvare portocalii de pe puntea unui vas

Pe Titanicul AI nu faci niciuna dintre cele două: nici nu cânți calm până la capăt, nici nu te îmbulzești spre bărci. Îți construiești o barcă, pentru că de data aceasta bărcile nu se termină.

Iar dacă ți se pare că ai tot timpul, grăbește-te puțin: contează cine își construiește barca primul.

Ce s-a întâmplat, de fapt, pe Titanic?

Metafora pe care o știm toți spune așa: unii au intrat în panică și s-au înghesuit spre bărci, alții au rămas calmi și au cântat. Pare să fie o alegere între frică și demnitate.

Faptele sunt altele. Bărcile de salvare aveau loc pentru 1178 de oameni, iar la bord se aflau aproximativ 2224. Înghesuiala nu era panică, ci aritmetică: nu ajungeau pentru toți.

Calmul, la rândul lui, nu a fost gratis. Niciunul dintre muzicanți nu a supraviețuit. Iar ce au cântat la final nu se știe sigur: majoritatea martorilor spun „Nearer, My God, to Thee”, dar martorii se contrazic.

Deci nici panica nu era nebunie, nici calmul înțelepciune. Era un vas cu prea puține bărci.

Exact ca lumea de astăzi: părea de nescufundat, iar de aceea nimeni nu se gândise să pună suficiente bărci. Legea vremii, din 1894, cerea 16 bărci pentru orice vas de peste 10000 de tone. Titanicul avea în jur de 45000 de tone și 20 de bărci, mai multe decât cerea legea. Regula nu mai ținea pasul cu vasele, iar toată lumea se simțea în siguranță.

Unde nu mai seamănă AI-ul cu Titanicul?

În numărul bărcilor. Pe Titanic, locurile erau puține și se terminau. În AI, fiecare își poate construi propria barcă, iar costul e un abonament de câteva zeci de dolari și puțină atenție.

Ce se termină sunt timpul și ordinea. Cine își construiește barca mai devreme are un an de experiență în plus când se schimbă regulile. Cine așteaptă să vadă cum evoluează lucrurile o construiește mai târziu, când toți ceilalți o au deja.

Și o recunoaștere: nu știu dacă vasul se scufundă. Nimeni nu știe. În articolul despre ultima generație de oameni am scris ce cred eu, și că e doar o părere. Dar nu trebuie să știu dacă se scufundă ca să decid ce construiesc. Aleg ce rămâne util în ambele cazuri.

Ce poți construi într-un an?

Trei lucruri. Niciunul nu cere să te lași de ce faci acum.

1. O muncă numită precis, pusă pe AI, cu o cifră

Într-un sondaj HubSpot pe 6000 de firme, nouă din zece folosesc AI, iar șase din o sută spun că le-a schimbat cifrele. Povestea e în articolul despre rezultatele din AI. Diferența nu o face instrumentul, ci o muncă numită precis: cine o face, cât de des, cât durează.

Un exemplu mic: trei oameni descarcă manual facturi de la 40 de furnizori, în fiecare lună. Aceasta e o muncă. „Vrem să folosim AI” nu e una. Cu prima poți calcula dacă merită automatizată. Cu a doua nu poți calcula nimic.

2. Un public al tău, nu închiriat

Un newsletter pe care l-am primit susține că, în era AI, constrângerea trece de la produs la distribuție: produsele se fac tot mai ușor, deci partea grea devine atragerea atenției. Teza e a autorului, iar termenul pe care îl dă, 6–12 luni până când afacerea devine foarte grea, nu are o sursă.

Partea de bază o văd și eu: scanerul de zboruri l-am construit într-o seară, iar ca cineva să afle de el a contat o postare.

Un public propriu înseamnă o listă de emailuri și un site, nu un cont pe o platformă. Pe LinkedIn și Facebook regulile le schimbă altcineva. Pe blog, media afișărilor din Google a urcat de la 12 pe zi, la începutul lui iulie, la 82 pe zi, spre sfârșitul lui august, deci un canal propriu se poate construi. Dar nici blogul nu e complet al meu: depinde de Google. Singurul lucru cu adevărat al tău e lista de emailuri.

Lista mea e încă mică. La începutul lui septembrie avea 145 de abonați activi, dintre care 63 pe adrese Yahoo, pe care le-am scos din trimitere. O dau ca punct de pornire, nu ca reușită.

3. Munca pe care oamenii o preferă făcută de un om

Yampolskiy, din clipul de care am scris, spune că întrebarea de bază e în ce situații preferă oamenii un om, și recunoaște că răspunsul nu e evident. Ghidajul, relația și mentoratul sunt printre exemplele lui.

Când un om te învață să dai de lucru AI-ului, în loc să facă el munca în locul tău, ai ceva greu de înlocuit. Despre acest fel de muncă am scris în articolul despre jobul fără nume: cineva care știe să dea de lucru AI-ului și să verifice ce iese.

Ce înseamnă să fii calm fără să stai pe loc?

Orchestra are totuși ceva de învățat: calmul. Dar nu calmul de a rămâne pe loc.

Calmul util înseamnă să nu cumperi trei instrumente pentru că le-a lăudat cineva într-o seară. Să nu te sperii la fiecare titlu. Să-ți alegi o muncă, nu zece. Calmul acesta nu amână decizia, ci o face mai bună.

Panica, la rândul ei, nu e un plan. Dar nici nu e ridicolă: pe Titanic, bărcile chiar nu ajungeau. Diferența e că tu poți simți pericolul și, în același timp, să construiești.

Ce nu poate spune articolul acesta?

Cum te ajut să-ți construiești barca?

Ce dispare: munca aceea care se repetă lunar și pe care o face azi un om, de mână. La cursul de AI pentru firme, fiecare echipă vine cu un proces real, iar la a treia ședință îl facem flux automat. Sunt 4 ședințe de câte 2 ore, grupe de maximum 8 oameni, 145 € de persoană. La sediul firmei, în București, sau online. Dacă după primele două ședințe decizi că nu e pentru echipa ta, primești banii înapoi.

Pentru o muncă anume, ai pagina de automatizări. Cursul e livrat în mai multe serii, iar în spatele lui sunt 30 de ani de lucru cu sisteme și un produs folosit azi de firme și contabili (PAYCODE SRL, CUI 49109796).

Peste un an, întrebarea va fi simplă: ce ai construit, tu, în timp ce ceilalți se hotărau între orchestră și bărci?

Întrebări frecvente

Ce înseamnă „Titanicul AI”?

E o metaforă pentru ideea că schimbările aduse de AI sunt atât de mari încât pare că mergem spre o catastrofă. Nu e o predicție. Nu știm dacă vasul se scufundă, iar articolul nu pretinde contrariul.

Chiar nu au ajuns bărcile pentru toți pe Titanic?

Nu. Bărcile aveau loc pentru 1178 de oameni, iar la bord erau aproximativ 2224. De aceea înghesuiala nu era neapărat panică.

Ce poate face în acest an o firmă mică?

Să aleagă o singură muncă, numită precis, și să o pună pe AI cu o cifră înainte și una după. Să-și strângă o listă de emailuri proprie. Și să nu cumpere un instrument nou înainte de a folosi pe cel pe care îl are.

De ce contează un public propriu?

Pentru că pe platforme regulile le schimbă altcineva, iar numărul de oameni care îți văd postările poate scădea fără să faci ceva greșit. O listă de emailuri nu depinde de algoritmul altcuiva. Nu e o garanție, dar e cea mai stabilă dintre variante.

Dar dacă nu am o firmă, ci un job?

Principiul e același. Alege o muncă pe care o faci, pune AI-ul pe ea și arată ce s-a schimbat în cifre: timp, erori, volum. Nu pot promite că un job rămâne. Pot spune doar că cine știe să dea de lucru AI-ului și să verifice rezultatul are un avantaj față de cine nu știe.

Înseamnă că nu trebuie să ne fie frică?

Frica nu e inutilă: te face atent. Dar nu e un plan. Planul e ce construiești cât timp ești atent.

Surse

#agenți AI
Distribuie

Ți-a fost util? Trimite pagina mai departe.

Facebook X LinkedIn WhatsApp
Întreabă AI-ul

Nu mă crede pe cuvânt. Întreabă un AI despre acest articol.

Întrebarea e gata scrisă — o poți modifica. Apasă pe un asistent: se deschide cu întrebarea pregătită, citește pagina și îți răspunde cu surse.

Gemini nu primește întrebarea din adresă: la clic o copiem, tu o lipești. Răspunsul e al asistentului, nu al meu — compară-l cu ce scrie aici.

Costin Pietraru
Scris de

Costin Pietraru

Inginer cu 30+ ani în sisteme, fondator SimpluSPV. Livrează cursul de AI pentru firme și scrie despre automatizare aplicată — fără teorie, doar sisteme care lucrează.

Vezi profilul complet →

Vrei firma pregătită pentru AI, corect și legal?

4 ședințe aplicate, echipa pleacă cu sisteme reale și documentele de conformitate. Garanție bani înapoi după 2 ședințe.

Înscrie echipa la curs →