Aceeași greșeală în 98% din aplicațiile făcute cu AI

Ilustrație 3D izometrică: o bază de date în formă de cilindru, cu un lacăt deschis și o cheie lăsată la vedere lângă ea, pe fond alb — baza de date rămasă deschisă

Aproape fiecare aplicație făcută cu AI și scanată într-un studiu din 2026 avea cel puțin o gaură de securitate: 98% din 1.072. Iar greșeala care se repetă cel mai des e mereu aceeași — baza de date este lăsată deschisă, la vedere pentru oricine.

Pe scurt

  • O firmă de securitate a scanat 1.072 de aplicații făcute cu unelte de „vibe coding” (Lovable, Bolt și altele), toate pe baza de date Supabase: 1.046 aveau cel puțin o problemă, 173 una critică, doar 26 erau OK.
  • Pe 308, cheia bazei de date era scrisă direct în pagină. Pe 172, oricine putea șterge date fără niciun cont și fără nicio parolă.
  • Cauza nu e neglijența programatorului — e felul în care unealta generează codul.
  • O parte din greșeli se văd din afară, cu acces de vizitator; altele cer acces și se verifică împreună, in codul tau.

Care e greșeala care se repetă?

Baza de date rămâne deschisă. Nu „greu de spart” — deschisă: oricine îi cere datele le primește.

Pe 2 iunie 2026, firma Symbiotic Security a publicat un studiu pe 1.072 de aplicații făcute cu unelte de vibe coding, toate cu baza de date Supabase. Au pornit de la 65.643 de adrese, au confirmat 1.085 de aplicații pe Supabase și le-au scanat. Rezultatul, în cuvintele lor: „98% dintre aplicațiile vibe-coded au cel puțin o problemă de securitate.” Doar 26 din 1.072 au ieșit complet curate.

Până aici, „98%” înseamnă orice problemă — de la un antet lipsă până la o gaură prin care curg datele. Partea care sperie e cât de des apare exact aceeași gaură gravă:

Acelea nu sunt atacuri sofisticate. Sunt uși lăsate descuiate, pe care AI-ul le-a construit descuiate.

De ce face AI-ul asta?

Pentru că unealta face chiar pasul care deschide ușa, și n-o spune.

Supabase e gândit cu un model simplu: cheia pe care o pui în pagină (cheia „anon”) e publică din construcție — nu secretul ei te apără. Ce te apără sunt regulile de acces pe fiecare tabel (cine are voie să citească, să scrie, să șteargă). Fără acele reguli, cheia publică devine o ușă deschisă spre toată baza. Iar baza are, implicit, o interfață prin care se poate interoga de oriunde.

Problema: când tabelele se creează prin comenzi SQL — exact cum le generează un asistent AI — Supabase lasă regulile de acces oprite. În panoul de administrare sunt pornite automat; prin SQL, nu. Așa că AI-ul scrie migrarea, tabelul se naște fără pază, aplicația merge perfect la testare, și nimic nu-ți spune că oricine de pe internet poate citi ce e în ea.

Nu e vina ta că n-ai știut. E un pas ascuns într-o unealtă care îți dă în trei minute o aplicație care „merge”. Merge pentru tine. Merge și pentru oricine altcineva.

Ce poți vedea singur, din afară — și ce nu

O parte din greșeli se văd fără niciun acces special, exact ce descarcă browserul oricui deschide aplicația. Altele cer acces și se verifică împreună cu cineva, pe stiva ta. Distincția contează — cine îți promite că „verifică totul dintr-o privire din stradă” te minte.

Ce se poate expune Se vede din afară?
Cheia bazei de date / de API, scrisă în pagină Da — e în codul descărcat de browser
Antete de securitate lipsă (CSP, X-Frame-Options) Da — într-un singur răspuns al serverului
Codul original lăsat la vedere (source maps) Da
Certificat (HTTPS) expirat sau greșit Da
Reguli de acces lipsă pe tabele (RLS) Nu — cere acces, se verifică pe baza ta
Autorizarea pe fiecare obiect (cine vede ce) Nu — cere acces

Pentru partea care se vede din afară, am construit o verificare read-only: îmi dai linkul aplicației tale, mă uit strict la ce descarcă deja browserul oricui o deschide, și îți spun ce e la vedere. Mi-am verificat așa propria aplicație, una pe care am construit-o la început de an. A ieșit curată la ce contează — nicio cheie în cod, niciun cod-sursă lăsat la vedere — doar patru antete de securitate lipsă. A ieșit curată pentru că e făcută cu un cadru care ține datele pe server, nu în pagină; o aplicație care vorbește direct cu baza din browser e altă poveste.

Cât costă greșeala, în cazuri reale

Studiul numără uși descuiate. Iată ce intră pe ele, când intră cineva:

Niciunul dintre oamenii aceia n-a fost neglijent. Au construit repede ceva ce funcționa și l-au pus online. Viteza a fost reală. Prețul, la fel.

Cum îți verifici propria aplicație

Fără să fii programator, poți verifica azi trei lucruri:

  1. Deschide „cod sursă” în browser (clic dreapta → „Vezi sursa paginii”) și caută cuvinte ca apiKey, supabase, secret. Dacă apare o cheie lungă, e la vedere pentru oricine.
  2. Întreabă unde stau datele. Dacă aplicația vorbește direct cu o bază de date din browser (Supabase, Firebase), întreabă cine a pus regulile de acces pe fiecare tabel. Dacă răspunsul e „ce reguli?”, baza e probabil deschisă.
  3. Cere o verificare din afară. Un om care se uită la ce vede orice vizitator îți spune în cinci minute ce e la vedere, înainte să găsească altcineva.

Ce NU face o privire din afară

O verificare din exterior se uită la ce vede orice vizitator. Nu e o garanție că aplicația e sigură, și nu o dau ca atare. Nu pot spune din stradă dacă regulile de acces pe tabele sunt corecte, dacă autorizarea pe fiecare obiect e pusă cum trebuie, sau ce se întâmplă când un serviciu extern pică — acelea cer acces la stiva ta și se verifică împreună. Cifrele din studii vin de la firme care vând scanări și audituri; nu sunt lucrări independente, iar metodele lor diferă, așa că nu se compară între ele. Ce rămâne sigur e tiparul: aceeași greșeală, din nou și din nou, pentru că unealta o face în locul omului.

Îți verific aplicația, gratuit, din afară

Dacă ai pus online o aplicație făcută cu AI — a ta — trimite-mi linkul, în privat. Mă uit din afară, strict la ce descarcă deja browserul oricui o deschide: ce chei au rămas scrise în pagină, ce lipsește din antetele de securitate, ce lasă codul la vedere. Gratuit. Îți trimit ce găsesc, punct cu punct, și public doar tiparul, anonimizat — fără numele tău și fără numele aplicației.

Nu ating nimic din ce nu mi-ai dat. Nu încerc nimic pe aplicație și nu intru nicăieri. Și nu-ți promit că restul e sigur: o privire din afară vede ce e la vedere, nu ce e în spate. Partea adâncă — regulile de acces pe baza de date, autorizarea pe fiecare obiect, ce se întâmplă când pică un serviciu extern — se verifică împreună, pe stiva ta, la ora de mentorat (249 lei).

Vin din 30 de ani de sisteme unde o eroare tăcută nu dă eroare, doar costă — mai târziu, și pe altcineva; mi-am trecut propriile unelte prin audit public înainte să le dau altcuiva. Nu girez „e sigur” — îți arăt ce e deschis și ce ai de închis.

Trimite-mi linkul pe WhatsApp →

Întrebări frecvente

E periculos să construiești aplicații cu AI?

Nu construitul e problema, ci publicatul fără să se uite nimeni. Unealta îți dă repede ceva ce merge, dar lasă des baza de date deschisă și cheia la vedere. Verifică înainte de a pune aplicația online, și riscul scade mult.

Ce înseamnă „cheia scrisă în pagină”?

Multe aplicații vorbesc direct cu o bază de date din browser, folosind o cheie. Dacă acea cheie e scrisă în codul paginii, oricine deschide „cod sursă” o vede. La Supabase, cheia aceasta e publică din construcție — nu ea te apără, ci regulile de acces pe tabele. Fără acele reguli, cheia publică devine o ușă deschisă.

Cum verific singur, repede?

Deschide „Vezi sursa paginii” în browser și caută apiKey, supabase sau secret. Dacă apare o cheie lungă, e la vedere. Apoi întreabă cine a pus regulile de acces pe baza de date. Dacă nimeni nu știe, probabil nu sunt puse.

De unde vine cifra de 98%?

Dintr-un studiu al firmei Symbiotic Security, publicat pe 2 iunie 2026, pe 1.072 de aplicații pe Supabase. „98%” înseamnă cel puțin o problemă de orice fel; greșeala gravă cu baza deschisă apare pe câteva sute. Sunt date de la o firmă care vinde scanări, nu o lucrare independentă — utile ca tipar, nu ca lege.

Verificarea din afară îmi spune dacă aplicația e sigură?

Nu. Îți spune ce e la vedere pentru orice vizitator — chei, antete lipsă, cod expus. Dacă regulile de acces pe baza de date sunt corecte nu se poate ști din afară; aceea cere acces și se verifică altfel. Cine promite „sigur dintr-o privire din stradă” exagerează.

Surse

#agenți AI #GDPR și conformitate
Distribuie

Ți-a fost util? Trimite pagina mai departe.

Facebook X LinkedIn WhatsApp
Întreabă AI-ul

Nu mă crede pe cuvânt. Întreabă un AI despre acest articol.

Întrebarea e gata scrisă — o poți modifica. Apasă pe un asistent: se deschide cu întrebarea pregătită, citește pagina și îți răspunde cu surse.

Gemini nu primește întrebarea din adresă: la clic o copiem, tu o lipești. Răspunsul e al asistentului, nu al meu — compară-l cu ce scrie aici.

Costin Pietraru
Scris de

Costin Pietraru

Inginer cu 30+ ani în sisteme, fondator SimpluSPV. Livrează cursul de AI pentru firme și scrie despre automatizare aplicată — fără teorie, doar sisteme care lucrează.

Vezi profilul complet →

Vrei firma pregătită pentru AI, corect și legal?

4 ședințe aplicate, echipa pleacă cu sisteme reale și documentele de conformitate. Garanție bani înapoi după 2 ședințe.

Înscrie echipa la curs →