Magazinul e la parter.
Cobor, cumpăr, gătesc — teoretic simplu.
În practică, de fiecare dată cobor cu o rețetă în cap și mă întorc cu jumătate din ce-mi trebuie, pentru că am uitat un ingredient sau n-am calculat nimic până nu sunt deja la casă.
Foamea nu așteaptă. Nu voiam să cobor de două ori.
Voiam un lucru simplu: o rețetă și, din ea, exact ce să cumpăr — o listă gata făcută, nu o pagină de ingrediente pe care s-o traduc singur pe drum.
Am cerut acest lucru unui AI, în aceeași conversație în care voiam și listele de produse de la Mega Image, descărcabile.
Atât am dat: promptul de pornire. Tot ce urmează — găsirea felului în care se poate vorbi cu magazinul, scriptul, algoritmul de potrivire — e construit de AI, prin conversație. Rolul meu a fost să cer, să verific ce iese și să decid pasul următor, nu să scriu vreun rând de cod.
Primul lucru aflat: Mega Image n-are niciun API public. Nimic documentat, nimic oferit dezvoltatorilor.
Ce a construit AI-ul, fără API public
Tot ce a urmat a ieșit din inginerie inversă pe propriul lor site, în aceeași sesiune de lucru.
A construit un script care descarcă orice categorie de produse ca fișier CSV, gata de Excel, și un altul care caută rețete direct de pe mega-image.ro/search/recipes.
Un detaliu mic, dar care arată cât de adânc a mers investigația: căutarea LOR de rețete e paginată greșit-intuitiv, de la 0, nu de la 1. Fără acest amănunt, primești liste goale deși rezultatele există.
Aveam acum acces la rețete și la produse. Lipsea o singură piesă, cea care conta de fapt.
Legătura lor dintre rețetă și produs era ruptă
Sistemul propriu al Mega Image de legare a unui ingredient cu produsul cumpărabil.
A fost testat pe două rețete reale.
La una cu 7 ingrediente, a legat corect doar 2.
La una cu 23 de ingrediente — pulpe de rață — doar 1.
Restul ingredientelor existau în catalog — ouă, făină, unt, toate erau acolo. API-ul lor oficial pur și simplu nu le găsea.
AI-ul a scris un algoritm propriu: caută fiecare ingredient în catalogul lor și alege cel mai potrivit produs, cu preț și link direct către pagina lui.
Am crezut că de-aici încolo e doar o formalitate.
Primul algoritm de găsire automată a produsului a găsit hrană pentru câini
La „pulpe de rață” — Mega Image nu vinde carne de rață — a găsit hrană umedă pentru câini, cu rață.
La „ghimbir proaspăt ras” a găsit un aparat de ras, o lamă de bărbierit. „Ras” înseamnă și „ras cu răzătoarea”, și „ras pe față” — algoritmul n-avea de unde să știe diferența.
La „brânză ricotta” a găsit o brânză maturată oarecare, doar pentru că amândouă conțineau cuvântul „brânză”.
| Ce am căutat | Ce a găsit primul algoritm | De ce |
|---|---|---|
| pulpe de rață | hrană umedă pentru câini, cu rață | Mega Image nu vinde carne de rață; cuvântul „rață” a dus căutarea în categoria greșită |
| ghimbir proaspăt ras | aparat de ras (lamă de bărbierit) | „ras” descrie starea ingredientului, nu produsul — algoritmul l-a căutat ca substantiv |
| brânză ricotta | o brânză maturată oarecare | potrivire doar pe cuvântul „brânză”, fără să verifice tipul |
O listă de cumpărături cu hrană de câini pe ea nu rezolvă nicio foame.
Cum a fost reparat algoritmul
Trei reguli, în ordine.
Prima: o listă neagră de categorii care n-au ce căuta niciodată într-o rețetă — hrană pentru animale, cosmetice, produse de curățenie.
A doua: o listă de cuvinte care descriu starea ingredientului, nu ce este el — „ras”, „tocat”, „proaspăt” — scoase din termenul de căutare, ca să nu mai fie interpretate ca produs.
A treia: circa 20 de ingrediente foarte comune — ouă, lapte, sare, zahăr, unt — care caută direct în categoria corectă, după reguli fixe, nu după un scor de potrivire.
Rezultatul, testat pe rețeta cea mai grea din sesiune, cea cu 23 de ingrediente: automat, fără nicio intervenție manuală, 23 din 23 ingrediente găsite corect — inclusiv substituția rață → pui, marcată onest ca aproximare, pentru că Mega Image chiar nu vinde carne de rață.
Am coborât la magazin o singură dată, cu o listă completă pe telefon.
Un instrument care greșește o dată, dar învață exact din acea greșeală — nu dintr-o regulă generală, ci din hrana de câini găsită la „rață” — arată cam cum arată orice unealtă construită cu AI, care merită să funcționeze de-adevăratelea: nu perfectă din prima, ci reparată pe greșeli reale, până nu mai greșește pe ele.
Ce s-a livrat, concret
Rezultatul nu e un text de copiat într-un chatbot oarecare. E un instrument reutilizabil.
A ieșit un skill Claude Code instalabil, independent de orice alt instrument, format doar din Python standard, fără nicio dependență externă. Conține clientul API, algoritmul de potrivire ingredient-produs și generatorul paginii finale.
Se instalează prin dezarhivare, într-un singur folder, pe orice calculator cu Claude Code — nu doar pe cel pe care a fost construit.
Testat pe 12 rețete în total — 7 de clătite, 5 rețete ușoare de tip salată sau supă —, fiecare cu prețul total al coșului calculat din prețuri reale, verificate pe 9 septembrie 2026. Prețurile Mega Image se pot schimba oricând — cifrele din acest articol sunt orientative, nu o ofertă fermă.
Uite cum arată, concret, cele două pagini generate — click pe oricare din capturi te duce la pagina reală, ca s-o răsfoiești și tu:

7 rețete de clătite, gata de răsfoit — click pe oricare te duce direct la lista de ingrediente și produse.

5 rețete ușoare — salate și o supă de linte — pentru cine cere explicit „ceva de slăbit”.
Costul construcției: zero. Totul rulează local, cu Python standard, fără niciun alt API plătit implicat.
De ce nu e încă un prompt de copiat
Cele mai multe articole despre AI de pe acest blog îți dau un prompt gata de lipit într-un chatbot oarecare. Aici nu există așa ceva.
A fost nevoie de un acces la un API nedocumentat, găsit prin inginerie inversă, de cod care să vorbească cu el și de un algoritm de potrivire construit din reguli învățate din greșeli reale — nu dintr-un prompt scris o dată și gata.
Diferența aceasta e chiar argumentul: nu „uite ce poți face și tu cu un prompt”, ci „uite până unde poate ajunge un instrument construit cu AI, când ai nevoie de ceva ce nu există deja gata făcut”.
Partea de făcut de oricine, după instalarea skill-ului: îi scrii lui Claude Code „mi-e foame, vreau o rețetă cu X” și primești automat o pagină cu rețete și prețuri reale, gata de listă de cumpărături.
Ce NU face acest instrument
- Nu garantează că fiecare produs găsit e exact ingredientul căutat. Când un ingredient chiar nu există la Mega Image — rață, quinoa, bulgur — algoritmul alege cea mai apropiată alternativă, dar nu marchează întotdeauna vizibil aproximarea. Ingredientul principal al fiecărei rețete se verifică manual înainte de a considera lista „gata de cumpărat”.
- Nu ține pas cu prețurile în timp real. Prețurile din pagină sunt cele verificate la data testării — Mega Image le poate schimba oricând, fără să anunțe.
- Nu funcționează pentru orice retailer. Algoritmul e construit special pentru API-ul intern al Mega Image, descoperit prin inginerie inversă — nu se aplică automat altui magazin, fără o investigație separată.
- Nu calculează corect cantitățile pentru toate rețetele. Schimbarea numărului de porții funcționează la unele rețete, nu la toate — depinde de ce oferă API-ul lor pentru rețeta respectivă.
Ce legătură are cu firma ta
Aparent niciuna — e o poveste despre cumpărături și rețete, nu despre facturi sau SPV. În practică, e chiar despre ce fac eu de fapt: nu sunt dezvoltator de profesie, iar accesul la un API nedocumentat, algoritmul de potrivire și verificarea greșelilor reale au ieșit din conversație cu un AI, nu din cod scris de la zero, manual.
Genul acesta de instrument — construit pentru o nevoie care nu are deja o soluție gata făcută — e exact ce predau în cursul de AI: nu cum se scrie cod, ci cum ceri, verifici și corectezi rezultatul, până funcționează pe cazuri reale, nu doar pe exemplul simplu din demo.
Aceeași disciplină — automat, verificat pe greșeli reale, cu limitele scrise negru pe alb — stă în spatele automatizărilor pe care le construiesc pentru firme, descrise pe pagina de automatizări.
Întrebări frecvente
Cu ce te ajută AI-ul când îți este foame?
Îți transformă o cerere simplă — „vreau o rețetă cu X” — într-o pagină gata de folosit, cu rețete reale, ingredientele legate de produse cumpărabile de la un magazin real, prețuri și un total de coș. Diferența față de o rețetă găsită pe internet: lista de cumpărături e deja făcută.
Mega Image are un API public pentru rețete și produse?
Nu. Mega Image nu are niciun API public documentat. Tot ce descrie articolul a ieșit din inginerie inversă pe propriul lor site — un API intern GraphQL, folosit de site-ul lor, dar nefăcut public.
Sistemul lor propriu nu leagă deja rețetele de produse?
Îl are, dar e slab. Testat pe două rețete reale, a legat corect doar 2 din 7 ingrediente, respectiv 1 din 23. Restul produselor existau în catalog, dar API-ul lor oficial nu le găsea.
Instrumentul găsește mereu produsul corect?
Nu întotdeauna. Pe ingrediente care chiar nu există la Mega Image (rață, quinoa, bulgur), algoritmul alege cea mai apropiată alternativă, dar nu marchează mereu vizibil că e o aproximare. Ingredientul principal al fiecărei rețete se verifică manual înainte de a folosi lista.
E nevoie de programare ca să-l folosești?
Nu. Skill-ul se instalează prin dezarhivare, într-un singur folder pentru Claude Code. După instalare, o cerere simplă în limba română — „mi-e foame, vreau ceva cu pui” — generează automat pagina cu rețete și prețuri.
Cât costă să rulezi acest instrument?
Zero. Totul rulează local, cu Python standard, fără niciun API plătit implicat — spre deosebire de alte instrumente AI care generează imagini sau voce și costă bani la fiecare rulare.



